Despre comunicare. Șabloane de comunicare – exemple de bune practici.
Pentru mulți, comunicarea este ușoară. Ei pot iniția conversații (comunicare expresivă) și pot înțelege ce le este transmis (comunicare receptivă).
Alții ar putea avea nevoie de sprijin pentru a putea comunica. Prin urmare, au nevoie de o abordare totală a comunicării, adică de o abordare care să îi ajute să găsească o combinație potrivită de semnale non-verbale, para-verbale și, evident, verbale.
Indiferent de tipul tău de personalitate, poți folosi (cu ușurință) câteva bune practici de comunicare. Aceste lucruri fac diferența și nu doar atât, ci te fac o persoană mult mai plăcută în ochii celorlalți.
1.Presupune întotdeauna că există ceva ce nu știi.
Totul ține de perspectivă, doar că uneori uităm acest adevăr.
Vocea ridicată poate însemna furie dar la fel de bine poate exprima neputință. Cum știm care e care? Simplu. Folosim pasul 2.
Prezintă perspectiva ta și cere perspectiva partenerului.
“Uite cum văd eu lucrurile / Uite cum ajunge la mine informația / Uite cum asamblez eu informațiile / Uite cum interpretez eu …”
Ideea e să transmiți care sunt filtrele tale, filtre ce stabilesc modul în care interpretezi informațiile. Doar te rog să îți aduci aminte să transmiți aceste lucruri non-agresiv. Cu calm. Vorba dulce, mult aduce.
2.Evită generalizările și etichetările.
Generalizările sunt atunci când prezinți un eveniment individual ca și cum ar fi o statistică universal acceptată. Și demonstrată.
“Mereu întârzii…“
“De fiecare dată faci așa…“
“Niciodată nu faci cum spun….“
Etichetările sunt fabricații ale creierului nostru care de altfel au un rol foarte bun: rezumă o serie de detalii la o simplă …etichetă. Doar că de cele mai multe ori creierul vrea să conserve energie, așa că nu se mai obosește să analizeze intreg contextul și recurge (mult prea repede) la etichetări.
“Ești prost/deștept/întârziat/neatent/leneș/etc.“
Oricât de tentat/ă ai fi să le folosești, în realitate câștigi mai mult (în relație) dacă le eviți. Ca alternativă, transformă un adjectiv într-un verb.
În loc de “Niciodată nu ajungi la timp. Ești nepăsător.“ Spune “Atunci când întârzii atât de mult, pare că nu vrei să facem lucrul pe care l-am agreat împreună.“
Și continui cu pasul 2 “Uite cum ajunge la mine informația. Mi se pare că …. Spune-mi te rog cum vezi tu lucrurile.“
Bineînțeles că mai sunt lucruri de luat în considerare. Iar strategii….prea multe pentru a le detalia acum. Dar acum ne concentrăm asupra unor pași rapizi, ușor de aplicat.
Cu toții avem nevoie de o astfel de comunicare. Hai să fim noi primii care o aplică.