Modul în care emoțiile modifică trecerea timpului

Modul în care emoțiile modifică trecerea timpului

Timpul zboară atunci când ne distrăm. Trece greu când ne plictisim. Uneori este de partea noastră; alteori parcă luptă împotriva noastră.

 

Diferența dintre modul în care trece timpul și modul în care experimentăm trecerea timpului a intrigat oamenii de știință și psihologii de mai bine de 150 de ani. Pionierii în psihofizică, cum ar fi Gustav Theodor Fecner și Ernst Heinrich Weber, au stabilit bazele acestei linii de cercetare în anii 1800, deoarece au explorat complicațiile percepției umane.

 

De zeci de ani, oamenii de știință măsurau trecerea timpului în funcție de modelele teoretice care presupunea că există un model în creierul nostru și acest încetinește sau accelereaza timpul în funcție de atenție și excitare.

Mai recent, cercetătorii au căutat zonele exacte ale creierului responsabile de măsurarea timpului. Folosind tehnologii mai noi, cum ar fi RMN funcțional, oamenii de știință, cum ar fi Aps coleg Warren H. Meck de la Universitatea Duke, au ajuns la concluzia că o rețea mare de zone neuronale, nu doar o singură structură creierului, stau la baza procesării timpului. Și neurologii din Europa, inclusiv Laureatul Nobel Edvard Moser, au folosit Optogenetics (o tehnică biologică utilizată pentru controlul și monitorizarea neuronilor individuali) cu șoareci pentru a identifica anumite regiuni ale creierului care afectează timpul nostru subiectiv.

 

Neuroștiința ne oferă o perspectivă interesantă asupra percepției timpului, oamenii de știință recunoascănd rolul integrat pe care îl joacă fericirea, tristețea, frica și alte emoții în modul în care simțim trecerea de timpului. Un studiu făcut la Universitatea Claremont a scos în evidență modul în care experiențele plăcute pot afecta cpercepția noastră asupra timpului. Mihaly Csikszentmihalyi a inventat în mod special termenul „flux” pentru a descrie experiența de a fi atât de fericit imersat într-o activitate – fie atletism, muncă sau un proiect creativ – că toate distragerile sunt oprite. O caracteristică esențială a experienței fluxului este un sentiment de timp distorsionat – de obicei un sentiment că timpul a trecut mai repede decât de obicei.

 

Cu toate acestea, studiile arată că alte emoții pozitive pot avea efectul opus asupra percepției timpului. În 2012, cercetătorii de științe comportamentale de la Universitatea Stanford și Universitatea din Minnesota și-au publicat rezultatele dintr-un trio de experimente care examinează consecințele experiențelor inspiraționale. Participanții la aceste experimente s-au angajat în activități precum vizionarea videoclipurilor inspiraționale: oameni care au gestionat excelent unele situații de zi cu zi, oameni care și-au păstrat calmul când s-au confruntat  cu animale uriașe sau vizionarea unei cascade, de exemplu. Acești participanți au perceput o trecere mai lentă a timpului

 

Constatările suplimentare din experimente sugerează că momentele inspiraționale au făcut ca oamenii să se simtă mai ancorați în prezent și i-a determinat să perceapă timpul ca fiind “mai abundent”.

 

Natura însăși poate încetini sentimentul de trecere a timpului. Într-o serie de studii, cercetătorii psihologici de la Universitatea Carleton din Canada au testat dacă oamenii percep timpul trecând mai încet în natură, comparativ cu peisajele urbane. Concluzia? În natură suntem mai relaxați și senzatia de trecere a timpului este mai lentă.

 

Dintre toate emoțiile umane, frica este cea mai intens examinată în studiile despre timp, potrivit lui Sylvie Droit-Volle, profesor în psihologia dezvoltării și cogniție la Universitatea Clermont Auvergne din Franța.

 

Oamenii de știință presupun că stimulii amenințători – cele mai periculoase forme de noutate – provoacă reacții fiziologice intense care distorsionează sentimentul nostru intern al trecerii timpului. Rezultatele studiilor sugerează că frica denaturează experiența timpului pentru a ne pregăti să acționăm cât mai repede posibil în cazul pericolului.

 

Neuroștiința ne va oferi o înțelegere mai bună asupra relației dintre emoții și percepția timpului. Neurotransmițătorii precum dopamina și norepinefrina, care joacă roluri în răspunsuri de recompensă și amenințare, pronunță un interes deosebit.

 

Când vrei să afli mai multe despre aceste subiecte, poți folosi linkul meu de afiliat și ai reduceri chiar faine.

Articolul original (despre emoții și timp) e lung și plin de nume, date, cifre și exemple concrete din cercetările oamenilor de știință. Dacă ești curios, îl găsești pe psychologicalscience.org  – The Fluidity of Time: Scientists Uncover How Emotions Alter Time Perception.